Psalmul 1

"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori,  ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui!  El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.  Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.  De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii, în adunarea celor neprihăniţi.  Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire." (VDC)