PsalmUL 1. CAPITOLUL 2. Mâncând din pomul vieții

În curgerea psalmului, ni se spune în Psalmul 1:3 că omul neprihănit este ca un pom. Când ne gândim la pom, nu se poate să nu ne amintim de primii pomi din grădina Eden. În Geneza 2:9 ne este relatat că Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. Dumnezeu îi dă acces omului să mănânce din pomul vieții, dar din pomul acela interzis nu îi dă voie, pentru că este un pom fals, care doar dă senzația că este bun (“Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea” Geneza 3:6), dar este rău în realitate, pentru că Dumnezeu îi spune că “în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Geneza 2:17). 

Pomul vieții este acel pom din mijlocul grădinii din care curge viața lui Dumnezeu, imortalitatea, întrucât El, Dumnezeu, are viața în El Însuși și El a creat viața omului. Nu exista moarte, păcat, boală, blestem, durere și necaz în Eden, până când omul nu a încălcat singura interdicție pusă de Dumnezeu. Iar în momentul în care o face, Dumnezeu îl alungă din Eden, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii (Gen. 3:24), iar omul să nu mai poată ajunge acolo. Este o pictură dezolantă, profund descurajatoare, că omul s-a descalificat, de bună voie, de la a mai mânca din pomul vieții. Dintr-un peisaj edenic, tabloul se transformă în moarte, suspin, lacrimi și suferință.

Dar Dumnezeu Își dorește să îl răscumpere pe om, nu să îl lase în această stare decăzută pentru totdeauna, ca el să poată să aibă din nou acces la pomul vieții. Îl vedem pe Moise care Îl întâlnește pe Dumnezeu în rugul (copăcelul) aprins: “Moise s-a uitat şi iată că rugul era tot un foc şi rugul nu se mistuia deloc. Dumnezeu a zis: <<Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.>> Şi a adăugat: <<Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.>> Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să-L privească pe Dumnezeu (Exod 3:2,5-6). Aceeași imagine o regăsim aici, a rugului vieții, a focului sfințeniei și a prezenței lui Dumnezeu din mijlocul acestui rug, de care cândva se bucurau Adam și Eva în răcoarea zilei. Iar invitația este pentru tot poporul Israel, de a veni și a se întâlni cu pomul vieții, cu Dumnezeul din rug: “după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta” (Exod 3:12b).

Poporul Israel în schimb alege copacii falși, vițelul de aur, dumnezeii de pe înălțimi, ai popoarelor străine, alege păcatul, în locul Domnului Dumnezeului lor, cu care au încheiat legământ. Dumnezeu îi pedepsește, îi trimite la popoare străine, dar Se îndură de ei și mai lasă o rămășiță să se întoarcă din robie.

-- în curând --

-- în curând --