3. Lângă izvorul de apă vie

În Psalmul 1:3 ni se spune că omul fericit, neprihănit, plăcut înaintea lui Dumnezeu este ca un pom sădit lângă un izvor de apă. La fel și în Ieremia 17:7-8a ni se spune  că “Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine.” În Ieremia se întărește ideea că cel care se încredere în Domnul este ca pomul sădit lângă ape, iar apa este sursa vieții pomului. Un copac fără apă se va usca și în final va muri, va fi tăiat. Dar un copac care are apă, va trăi.

În Ezechiel 47:1-12 regăsim apa vieții care se varsă de la altar, din prezența lui Dumnezeu. În versetul 8 scrie că „Apa se cobora de sub partea dreaptă a casei înspre partea de miazăzi a altarului [...] Apa aceasta curge spre ţinutul de răsărit, se coboară în câmpie şi se varsă în mare şi, vărsându-se în mare, apele mării se vor vindeca. Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul şi vor fi o mulţime de peşti; căci, pe oriunde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase şi, pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, va fi viaţă. Același gând se află și în Apocalipsa 22:1 și 17b “Și mi-a arătat un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul, care ieșea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului [...] Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!"

Putem spune cu certitudine că apa vieții vine din Dumnezeu Tatăl și din Dumnezeu Fiul, din altar, din sfânta sfintelor, din prezența Sa, iar ea aduce vindecare, viață și sănătate sufletească. În Psalmul 46:4-5 găsim scris că Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt. Dumnezeu este în mijlocul ei. Unii comentatori vorbesc că acest pasaj face referire la un râu fizic de lângă cetatea Ierusalimului și a templului de acolo sau la un râu din grădina Eden, dar putem foarte bine să legăm aceste două versete de Dumnezeu ca fiind sursa vieții cetății Sale, a bisericii Lui.

Domnul Isus Hristos de două ori vorbește despre Sine că El are apa vie. Femeii din Samaria îi zice: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta [apa fântânii lui Iacov] îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” Ioan 4:10, 13-14 VDC (NTR: ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor, care va țâșni spre viața veșnică). Apa pe care o dă Hristos satură sufletul însetat, vindecă sufletul bolnav, din moarte îl duce spre viața veșnică, acolo unde va fi împreună cu Dumnezeu, pentru totdeauna.

Hristos spune că cine bea din apa vieții, crede în El și primește Duhul Sfânt. În Ioan 7:37-39 El spune “Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, aşa cum zice Scriptura! Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El”. Iar textul la care Domnul Isus face referire este Isaia 44:3 “Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale”. Duhul Sfânt este Cel care ne mângâie, ne învață, mijlocește pentru noi înaintea Tatălui cu suspine negrăite, ni-L amintește pe Hristos, ne amintește cuvintele Sale, ne călăuzește, ne interpretează Cuvântul biblic, El este Cel care dă viață din abundență bisericii lui Hristos.

Noi trebuie să bem din Hristos în fiecare zi. Copacul are nevoie de apă zilnic. Sufletul nostru veșnic trebuie să se adape din Dumnezeul cel veșnic care l-a creat, exact cum trupul nostru muritor are nevoie de apă zilnic. Hristos Însuși ne spune clar și răspicat că nu putem fără El, că trebuie să fim legați de El zi de zi: Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi [...] despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic (Ioan 15:4-5). Și putem realiza lucrul acesta stând în prezența lui Dumnezeu în rugăciune. Hristos, singurul mijlocitor între Dumnezeu și oameni (1 Timotei 2:5), Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile [...] Fiul lui Dumnezeu (Evrei 4:14) ne așteaptă la fiecare răsărit de soare. Glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei (Geneza 3:8) ca să vorbească lui Adam și Evei, e acolo în fiecare dimineață ca să Îl auzim. Așadar să ne apropiem [...] cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie (Evrei 4:16). Nu poți să trăiești azi cu apa băută ieri. Azi trebuie să stai în Hristos, să te adapi din El, ca să nu îți fie sete. Iar când te adapi din Hristos, Duhul Sfânt Își face lucrarea în tine și prin tine.

Am spus că pomul bun este sădit lângă izvorul de apă, adică noi bem din Hristos, din prezența Sa. Dar masa trebuie să fie completă, nu putem doar să bem, trebuie să și mâncăm. Așadar ne amintim că Hristos nu este doar Apa Vieții, ci și Pâinea Vieții. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă lumii viaţa.” „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.” Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată (Ioan 6:32-35). Petru ne spune că Hristos are cuvintele vieții veșnice („Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice” Ioan 6:68). Ioan ne spune că Hristos este Cuvântul creator (La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El (Ioan 1:1-3) iar în Evrei 1:3 ni se zice că “El [Hristos], care este oglindirea slavei Lui [a Tatălui] şi întipărirea Fiinţei Lui [a Tatălui] şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui”. 

De ce aducem toate aceste versete și cum le legăm? Hristos spune despre El că este Pâinea vieții și că El are cuvintele vieții veșnice. Ioan ne spune că El este Cuvântul vieții, iar autorul epistolei către Evrei ne menționează că Hristos ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, toate se țin prin El, iar dacă nu ar fi Cuvântul Său, totul s-ar dezintegra. Singura deducție este că Hristos este Cuvântul Sfânt, Cuvântul vieții. El ne spune că trebuie să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu, poruncile Sale, care sunt scrise, pe care ni le-a zis. Avem Biblia astăzi, comoara noastră, iar când bem apa vieții în fiecare zi, mâncăm și din pâinea vieții, deschidem Cuvântul, iar Duhul Sfânt ne luminează să îl înțelegem. Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele [...] Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui" (Ioan 15:7, 10). Încă un pasaj foarte important pe această temă este în Ioan 14:15, 21, 24, 26: Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui. Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. 

Vedem în toate aceste pasaje o asociere între Scripturi și Persoana Domnului Isus. Scripturile (Cuvântul) ne arată cine este El, că El când vorbește, vorbește cuvintele vieții și că El este Cuvântul vieții, că El este pâinea vieții (“Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu” Matei 26:26). Și căutându-L în Scripturi, Îl cunoaștem și mâncăm din El, pâinea vieții, și ne amintim de Jertfa Sa de la cruce.

Hristos ne transmite că este crucial să cunoaștem inima lui Dumnezeu - legile, principiile, poruncile, gândurile Sale ne arată inima Sa. Iar acestea le regăsim în mod obiectiv în Cuvântul Său, în Biblie. Fiul lui Dumnezeu i-a răspuns satanei: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’” (Matei 4:4). Iar Cuvântul Domnului este mai dulce decât mierea (“Cât de dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea” Psalmul 119:103). Când noi bem apă din prezența lui Isus și mâncăm pâinea vieții din Isus, din Cuvântul Său, “privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Cor. 3:18), adică suntem “metamorfozați” de Duhul Sfânt când stăm în Cuvânt în mod gradual.

Cuvântul Domnului este hrană, este băutură, dar este și oglindă, ne ajută să ne vedem așa cum suntem, “este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri” (Evrei 4:12), este “puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1:16), este cel care duce la mântuire prin auzirea lui (credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos - Romani 10:17), de aceea scrie în versetul 2 din psalmul nostru că “își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui” (Psalmul 1:2). Aici este secretul - să stăm în relație cu Domnul Isus în Cuvânt și în rugăciune, în meditație și în timp personal cu El, în zile de post, iar acolo suntem înrădăcinați tot mai mult în El și transformați pe zi ce trece, devenind tot mai asemenea Lui.

Când stai de vorbă cu cineva, îți dai seama dacă persoana respectivă a stat de vorbă cu Isus sau nu. Dacă a petrecut timp cu El, o vei simți în vorbele sale, în privirea sa, în gesturi, în fapte. Va avea mereu, ca o apă curgătoare, ceva proaspăt și ziditor să îți dea din Dumnezeu, ca ceva dulce, ca mierea vei simți că vine din partea acelei persoane. Dar dacă o persoană nu a stat în acea zi, la fel vei simți. Unii nu stau cu zilele, cu săptămânile și când te întâlnești cu ei, sunt ca o baltă urât mirositoare, care nu are ceva proaspăt de dat: numai nemulțumire, răutate, vorbe care nu zidesc, o față acră sau acidă. Tu vrei să stai cu El azi?